Posibilitatea revenirii in aceea camera asemanatoare uneia de la spitalul de nebuni era inevitabila. Cum sa reziste apatiei si ignorantei Lui? Ii era imposibil. In acel moment chiar prefera tulburatoarea incapere a detentei, acalmiei si reflectarii. Nu i se mai parea deloc a fi un cub lipsit de viata, ci unul de speranta, reverie si ce era mai important: zona unde lipsa proximitatii de un obiect ce ar indemna-o sa se sinucida era aproape nula.
Aceea dimenisiune 3D, fara culoare, ii devenise chiar draga. Desi era mai goala ca un pahar fara apa, n-ar fi indraznit sa schimbe ceva la ea. Aceea goliciune a goliciunilor o incanta peste masura in astfel de momente.
De unde aceasta intrupare? Datorita asemanarii dintre ele: camera o pustietate intre patru pereti si Ea o pustietate intr-un suflet care, de fapt, ii era dedicat Lui. Cum devenise un suflet asa pustiu? Ca si camera: toate obiectele utile si pretioase din ea au fost scoase, aruncate si chiar...vandute.
Din batalia cu El, Ea a fost cea invinsa. Poate si resemnarea a indemnat-o sa inceapa sa iubeasca acest desert friguros mai mult decat pe El. Macar aici avea siguranta chiar daca nu se afla decat intr-o lumina intunecata.
Cu timpul spera sa inceteze sa-L mai divinizeze, pe El, si sa-si faca din aceasta camera goala un loc la fel de aglomerat ca trecerile de pietoni din marile orase(Tokyo, Paris, New York) la orele de varf. Numai ca oamenii urmau sa fie inlocuiti de o multime de ganduri, sentimente, resentimente, trairi, emotii, stari contradictorii ce o vor arunca in mii de stari de lesin. Nu-si va face probleme: avea certitudinea ca incaperea i se va transforma, la nevoie, intr-un spital ce o va proslavi, o va reinvia, o va invata sa supravietuiasca.
Iar daca Dumnezeu ii va arata in vis ca incaperea ei este mult mai putin goala decat marginea Universului, atunci, poate, nu va mai fi asa de pesimista.
Daca acest lucru se va intampla, posibilitatea ei de a stoca sentimentele, trairile si amintirile legate de El, va depasi, cu siguranta, capacitatea de stocare a computerului cu cea mai mare memorie de pana acum.
...Iar camera va deveni evadarea ei intr-un viitor, unde sufletul va fi fara sentimente, ci doar un produs al tehnologiei de ultima ora.
