Contopire

Miezul noptii...ORA: 00:30...ORA: 01:00.

Nu mai era mult si avea sa patrunda in Rai, Paradis, Lumea Extazului. Nu stia cum sa denumeasca acel loc. Sau poate nu era un loc anume era doar un sentiment asa de puternic incat ii producea o adevarata agitatie, o tulburare totusi...delicioasa.
Daca ai fi privit in ochii Ei, inainte de a pleca la El, ai fi vazut ca la microscop miscarea browniana din interiorul ei.

Avea aceasta stare si nici macar nu ajunsese la El. Ce va face cand o va atinge? Va provoca un al II-lea Big Bang.

ORA: 01:05:02: paraseste casa.
01:06:00: "Stop!"
01:06:30: "Aduna-te!"
01:06:45: "Trage aer in piept!"
01:07:01: "A trecut oare un an?"
01:07:34: "De atata timp am avut nevoie sa-mi dau seama ca..."
01:08:05: "Revedere..."
01:08:30: "De un lucru esti sigura, el...
01:08:59: Vis.
Reverie.
Extaz.
Agonie."
01:15:31: "Vino!"

Nu-i va spune niciodata ce gandea in acele momente. Cand va reusi sa i se prezinte asa cum era?... Sa-i vada nu numai nuditatea trupului ci si goliciunea pe care o avea in suflet cand el ar fi batut inspre retragere.

Stiai? Viriginitatea fecioarelor le era oferita zeilor drept ofranda.
TU: Un Zeus al meu.
EU: Fecioara ce urma sa fie sacrificata.
ALTARUL: Locul de contopire al amandurora.


Nu e asa ca ceva nu se potriveste?
Tu = niciodata zeu.
Eu = niciodata fecioara.
Iar altarul...cum pot sa-l prezint astfel cand nu e altceva decat un loc al desfranarii...
Viriginitatea = am pastrat-o ca un AS in maneca
Vrei sa mi-o furi?
Contopeste-te cu mine!


P.S.: Descopera ce altii au ingropat in mine!
Daca vei fi un adevarat Heracle vei trece de toate cele 12 incercari!
Pentru ce atata tortura? Sa sti sa pretuiesti cu adevarat lingurita de dulceata cu sare pe care ti-am pregatit-o!

Ea si Camera

Posibilitatea revenirii in aceea camera asemanatoare uneia de la spitalul de nebuni era inevitabila. Cum sa reziste apatiei si ignorantei Lui? Ii era imposibil. In acel moment chiar prefera tulburatoarea incapere a detentei, acalmiei si reflectarii. Nu i se mai parea deloc a fi un cub lipsit de viata, ci unul de speranta, reverie si ce era mai important: zona unde lipsa proximitatii de un obiect ce ar indemna-o sa se sinucida era aproape nula.

Aceea dimenisiune 3D, fara culoare, ii devenise chiar draga. Desi era mai goala ca un pahar fara apa, n-ar fi indraznit sa schimbe ceva la ea. Aceea goliciune a goliciunilor o incanta peste masura in astfel de momente.

De unde aceasta intrupare? Datorita asemanarii dintre ele: camera o pustietate intre patru pereti si Ea o pustietate intr-un suflet care, de fapt, ii era dedicat Lui. Cum devenise un suflet asa pustiu? Ca si camera: toate obiectele utile si pretioase din ea au fost scoase, aruncate si chiar...vandute.

Din batalia cu El, Ea a fost cea invinsa. Poate si resemnarea a indemnat-o sa inceapa sa iubeasca acest desert friguros mai mult decat pe El. Macar aici avea siguranta chiar daca nu se afla decat intr-o lumina intunecata.

Cu timpul spera sa inceteze sa-L mai divinizeze, pe El, si sa-si faca din aceasta camera goala un loc la fel de aglomerat ca trecerile de pietoni din marile orase(Tokyo, Paris, New York) la orele de varf. Numai ca oamenii urmau sa fie inlocuiti de o multime de ganduri, sentimente, resentimente, trairi, emotii, stari contradictorii ce o vor arunca in mii de stari de lesin. Nu-si va face probleme: avea certitudinea ca incaperea i se va transforma, la nevoie, intr-un spital ce o va proslavi, o va reinvia, o va invata sa supravietuiasca.

Iar daca Dumnezeu ii va arata in vis ca incaperea ei este mult mai putin goala decat marginea Universului, atunci, poate, nu va mai fi asa de pesimista.

Daca acest lucru se va intampla, posibilitatea ei de a stoca sentimentele, trairile si amintirile legate de El, va depasi, cu siguranta, capacitatea de stocare a computerului cu cea mai mare memorie de pana acum.

...Iar camera va deveni evadarea ei intr-un viitor, unde sufletul va fi fara sentimente, ci doar un produs al tehnologiei de ultima ora.