14 ian. 2010
Scrisoarea sinucigasului
Pierduta in timp si spatiu.
Pierduta in spatiu si timp.
Pierduta in infinit...
Nici nu mai stiu ce simt.
Ma caut si nu ma gasesc.
Simt...simt ca innebunesc.
Te-am rugat sa nu incerci...
Sa nu incerci sa ma-ntelegi.
Nu poti sti niciodata exact ce simt
Nu poti sti daca te iubesc, te urasc, te mint.
Stiu ca mi-ai pus multe intrebari
La care n-aveam raspunsuri...decat ezitari.
Am ezitat sa-ti dau si raspunsul final:
"Ce faci? Mai ramai sau...>>dispari<
Am ales solutia cea mai complicata.
Am zis:"Pa! Adios viata!"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:)
RăspundețiȘtergeredraguta poezie..dar ce`ar fi sa incerci si ceva fara rima insa cu mai multa esenta?;;)
RăspundețiȘtergere